Separatia de culoare in poligrafie

SEPARATIA DE CULOARE

Separatia de culoare este utima faza in care ajunge un document inainte de a fi tiparit. De fapt tot procesul de pregatire al unui document ar trebui sa aiba in vedere faptul ca la un moment dat trebuie ca tot ce se afla in fisier va fi separat pe planuri separate de culoare.
In principiu, separatia consta in impartirea pe mai multe planuri de culoare a unui document.

1. De ce avem nevoie de separatie ?

Orice culoare pe care o vedem si incercm sa o tiparim, poate fi desompusa in componentele sale primare. Fiecare obiect de fapt, reflecta lumina. Lumina se descompune in cele trei componente: RGB (Red, Green, Blue). Pentru a putea reproduce o culoare, trebuie ca intr-un fel sa existe un "ceva" care sa reflecte acea culoare. mai precis componentele RGB ale culorii respective. Monitoarele sunt dispozitive care decodifica un semnal electric si genereaza culorile prin suprapunere de lumina. Cand nu se bombardeaza cu nimic, este obtinuta culoarea negru. Cand este intensitate maxima de radiatie pe fiecare canal, se obtine culoarea alba. Prin amestecu luminii rosii, verzi si albastre, se obtine un numar foarte mare de culori. Oricum, numarul de culori este mai mic decat cel din specrtul vizibil. Insa aceste culori formeaza ceea ce se numeste un "spatiu de culoare".

Deoarece este un spatiu in care cantitatea maxima din fiecare componenta e necesara pentru a se obtine culoarea alb, acest spatiu se numeste ADITIV. El caracterizeaza dispozitive care emit lumina.
In momentul in care se imprima o culoare, se foloseste un model SUBSTRACTIV de descriere a culorii.
Exista si alte spatii de culoare decat acesta dintre cele mai importante, le amintesc pe HLS, CMY, CMYK si Lab. Ultimul este un spatiu matematic ce descrie cel mai fidel culoarea.
Spatiul de culoare pe care se bazeaza metodele de tiparire este spatiul CMYK (Cyan, Yellow, Magenta, blaK).
Despre separatie este vorba ori de cate ori e necesara descompunerea unei culori in culorile primare. Fie ca e vorba de fotografie, tipar, televiziune sau vizualizare pe monitor. La un moment dat, aceasta notiune apare, chiar daca este ignorata. Prima separatie pe care o intalnim cand prelucram o imagine digitala este separatia RGB. Practic se genereaza 3 canale de culoare.
In principiu, daca am trai intr-o lume cu vopsele perfecte si cu o hartie care sa reflecte un alb perfect si care sa nu creeze probleme la contactul cu cerneala, in momentul in care am dori sa tiparim, separatia RGB ne-ar fi suficienta. Nu ar trebui decat sa inversam culorile si am obtine o separatie CMY. Problemele mari apar din cauza imperfectiunilor materialelor pe care putem sa le folosim in industrie. Pentru a se compensa aceste imperfectiuni, se foloseste vopseaua neagra.
Desi spatiul de culoare CMYK este format din suprapunerea a 4 culori, acest spatiu are mai putine culori decat spatiul RGB, care are mai putine culori decat spatiul Lab. Culorile care exista intr-un spatiu si nu se regasesc in alt spatiu, sunt culorile iesite din gama.
Spatile RGB si CMYK sunt 2 spatii care se intersecteaza. Desi in CMYK exista mai multe culori decat in RGB, sunt nuante de negru si tonuri inchise care nu pot fi reproduse in RGB, dar se pot reproduce in CMYK.
In esenta, de separatie este nevoie pentru a putea reproduce o culoare. Sau pentru a putea tipari o culoare. Mai exista un model de separatie pe hexacrome plate CMYKOG (Cyan, Yellow, Magenta, blaK, Orange, Green) dar nu este prea folosit.

2. Cum se face separatia ?

Se porneste de la un document intr-un program oarecare. Sa presupunem ca este vorba de FreeHand. In Corel, Quark, Illustrator, trebuie sa tii cont de aceleasi principii. Documentul presupunem ca este plin cu tot ce trebuie pentru a avea o lucrare complexa.

Cateva reguli trebuie sa le subliniem inainte de a incepe treaba. Vopselele speciale au uneori caracteristici tehnice diferite de vopselele de proces (densitate, vascozitate). Asta face ca un gradient de la 0 la 100 de culoare sa arate bizar si neintuitiv in functie de caracteristicile vopselei. De aceea e bine sa se evite pe cat posibil suprapunerea de culori speciale, sau culori speciale si culori de proces. Asta pentru ca exista riscul sa nu se obtina culoare pe care intuitiv ne-o dorim, ci o ciorba maronie si ciudata.

Densitometru

Ce este un densitometru?

Densitometrul este un echipament care poate măsura lumina care trece printr-un film tipografic. Calibrat la o sursă de lumină
de o anumită intensitate, densitometrul poate calcula denstitatea negrului (adică cât de negru este fonta produsă de imagesetter), respectiv procentajul unui raster.

Folosirea unui densitometru este destul de importantă pentru calibrarea echipamentului şi pentru menţinerea calităţii procesului de pre-press. Dacă vă convingeţi că:

Densitatea negrului este peste DMax = 4,
Procentajul rasterului are o abatere maximă de ±1%,
Punctul este suficient de clar (conturul este clar chiar şi sub o lupă puternică),
puteţi considera că filmul este de calitate bună, şi eventualele probleme tehnologice provin din altă parte. Primele două verificări pot fi făcute doar cu un densitometru.

Calibrarea imagesetterului este iarăşi imposibilă fără un densitometru. Calibrarea este un procedeu care corectează dot gain-ul care se produce în imagesetter: imagesetterele capstan au un dot gain de circa 10%, adică un raster de 50% iese aproximativ 60% pe film. Astfel RIP-ul va predistorsiona punctele de raster: pentru a produce un raster de 60%, va expune un raster de circa 50%, ştiind că pe film va ieşi valoarea dorită, adică 60%. Predistorsionarea se face pe baza curbei de răspuns a imagesetterului, ce se trasează pe baza măsurătorilor făcute cu un densitometru.
Densitometrele sunt de obicei destul de precise (cu o eroare de sub 0.5%), deci nu merită să cumpăraţi densitometre foarte scumpe: precizia unui densitometru mai vechi şi mai ieftin este suficient de bună să vă calibraţi imagesetterul.